Diverse (Ro) Archives - Dragos Savulescu

Status Facebook - 24 Februarie 2015

Dragos Savulescu — Tue, 24 Feb 2015 11:49:06 +0000

Un om nu este niciodata fericit, ci isi petrece intreaga viata straduindu-se sa obtina ceva ce crede ca il va face fericit; isi atinge rareori obiectivul, iar atunci cand o face nu obtine decat o mare dezamagire: starea de fericire nu tine decat o clipa. Alergand dupa fericire ajunge in timp doar o epava, iar atunci nici nu mai conteaza cat a fost de fericit sau nefericit. Fericirea lui nu a fost niciodata mai mult decat o clipa, care a disparut mereu. Mai mult decat atat, realizeaza atingerea acestei stari mult prea tarziu, cand deja starea respectiva a trecut.

Oamenii in general percep starea de fericire dupa ce au realizat anumite lucruri materiale, sau atunci cand simt anumite satisfactii psihologice, sentimentale sau chiar fizice, determinate in principal de eliberarea de endorfine. Pornind de la ideea evidenta ca starea de fericire este o stare generata de fapt de propria minte, de propriul creier prin propriile senzatii si trairi, atunci orice om poate fi capabil sa atinga starea de fericire prin exercitiul mintii, din interior. In consecinta, la modul cel putin teoretic, mintea umana este capabila sa se seteze singura pe modul de traire la un nivel al simtirii foarte ridicat, compatibil cu starea pe care noi o numim ‘fericire’. Suntem in stare de a fi fericiti si de a percepe starea de fericire focusandu-ne doar pe aceasta idee, exersand, autosugestionandu-ne, interpretand toate informatiile, fara a depinde de fapt de absolut nimic din exterior.

Pare ca pentru a atinge starea de fericire cel mai important lucru este de fapt antrenarea mintii in acest sens.

Status Facebook - 21 Ianuarie 2015

Dragos Savulescu — Wed, 21 Jan 2015 19:22:10 +0000

       Atunci cand gasim o persoana pe care o consideram interesanta, atractiva sau compatibila si mai ales cand apar anumite sentimente, pot aparea si marile greseli. Pe oameni ii ridicam mult in mintea noastra. Devenim orbi si ii ridicam sus, pe piedestaluri. Mult mai sus decat sunt ei de fapt. Reactionam nenatural in prezenta lor, ne schimbam comportamentul si facem gesturi puerile. Ii ridicam mult prea mult cand ei de fapt, obiectiv priviti, nu sunt decat niste oameni normali. Suntem orbi la defectele lor, grave uneori, pentru ca le anulam mental pe toate. Si asta pentru ca instinctual suntem in cautarea acelui ideal pe care ne dorim sa il descoperim in acea persoana, desi mai mult ca sigur in mod real acea persoana nu este si nu va fi niciodata nici macar aproape de acel ideal. Totul este un vis creat de propria minte, in mod artificial, pentru a ne hrani sufletul. Este o iluzie cladita pentru ca ea la randul ei creeaza acea perfectiune pe care noi natural ne-o dorim. In realitate, perfectiunea nu exista!
       Si in tot acest proces mental putem uita de noi si de valoarea noastra. Realizand ‘la rece’ valoarea ta, prin comparatie, este o greseala sa ‘dai credit’ atat de mare unor persoane care, cu tot efortul depus, poate nu vor ajunge niciodata sa perceapa nivelul gandurilor sau trairilor tale. Si multe alte lucruri… Chiar daca poate stralucesc la exterior. Si culmea, atentia pe care le-o dai le poate crea uneori un sentiment de superioritate nejustificat in niciun fel, bazat doar pe motivul dorintei sau al curiozitatii tale. Si de cele mai multe ori, in loc sa atraga, se produce efectul contrar. Atentia oferita il face psihologic pe acel om sa se uite in alta parte, catre alte cuceriri, unde apare provocarea. Pentru ca pe tine te considera sigur(a), oricand prezent(a), cucerit(a) deja.
       E o situatie cu care majoritatea oamenilor s-a confruntat deseori. Si au existat multe finaluri nefericite, mai ales cand asemenea constructii mentale au fost intr-un singur sens. Unica problema este ca in momentul in care ramai perfect constient si nu mai oferi acel ‘credit’ al falsei valori, care de fapt te impresioneaza si te atrage cel mai tare, interesul tau fata de acea persoana dispare. Hmm…

Status Facebook - 8 Iulie 2013

Dragos Savulescu — Mon, 08 Jul 2013 15:26:03 +0000

Ce ciudat e sa observi lucruri profunde… apoi sa vrei sa le impartasesti cuiva… apoi sa realizezi ca de fapt nu ai cui, pentru ca nu vor fi intelese, iar oamenii sunt mult prea ocupati cu nimicurile de zi cu zi, pentru a da acestora atentia pe care de fapt o merita. Si nici macar sa nu ai cand sa le spui, pentru ca timpul trece cu o viteza incredibila si nu ai timp sa faci mare lucru, cu atat mai putin sa comunici cu cel de langa tine. Iar apoi sa intelegi ca nici nu ai de ce sa faci asta, pentru ca oamenii sunt mult prea ocupati ”sa traiasca clipa” decat sa inteleaga profunzimea vietii…
Iar cand cineva totusi le spune, pare penibil in imensul superficial…
Si, la final, dupa ce le-ai spus, sa ajungi sa regreti ca ai facut-o.
E doar un gand, la ora tarzie. Care, desigur, nu are ce cauta pe facebook. Si totusi.. Noapte buna.

Status Facebook - 29 Martie 2013

Dragos Savulescu — Fri, 29 Mar 2013 16:25:51 +0000

Ati observat ca oamenii de fapt, raman aceiasi? Am realizat recent ca in marea lor majoritate, oamenii raman absolut aceiasi toata viata. Au aceleasi obiceiuri, aceleasi idei, aceleasi slabiciuni, acelasi mod de a proceda, acelasi mod de recreeere, aceeasi ‘vrajeala’-ah, cat de penibil! , aceleasi reactii, aceleasi idei, aceleasi ‘naravuri’-isi schimba doar parul- , aceleasi preocupari, aceleasi gusturi, etc, etc.- cat de plictisitor!! Sunt extrem, extrem de putini oameni care au forta sa isi schimbe existenta, sa se reinventeze, sa evolueze cu adevarat, sa isi schimbe viata total si sa isi depaseasca limitele! Uitandu-ma in jur, la persoane pe care le cunosc, observ foarte clar asta… Asta ma pune pe ganduri si ma intristeaza. Pt ca in realitate, nu vad evolutie.

Status Facebook - 4 Martie 2013

Dragos Savulescu — Mon, 04 Mar 2013 16:25:28 +0000

Tocmai am citit cateva articole si comentarii despre anumite persoane cu adevarat speciale, persoane pe care le cunosc, care au cu adevarat valoare si care au reusit in viata.
Observ periodic rautatile si frustrarile oamenilor fata de cei care au reusit. Multe asemenea frustrari ies la iveala prin intermediul presei. Se arunca cu noroi si cu venin in cei care in mod evident, din multe puncte de vedere, sunt acolo, mai sus decat ceilalti : imagine, frumusete, stralucire, carisma, nivel social, nivel financiar, nivel intelectual, etc. Sau pur si simplu sunt altfel. Intr-un fel in care majoritatea oamenilor nu poate fi. Acest ”sport” se practica din dublu motiv: satisface frustrarea celor ce o fac efectiv si satisface frustrarea majoritatii cititorilor, atragand audienta. Iar de niste ani buni, orice amarat analfabet sau orice fatuca stresata poate sa comenteze pe internet si chiar jigni, aruncand la randu-i cu mizerie si chiar injurii. Pe respectivele site-uri nu face nimeni curatenie printre acestia sau macar printre postarile lor. Asta convine tuturor, pt ca toti se hranesc cu ele.
Ei nu reusesc sa inteleaga ca cei care au reusit au ceva, de undeva, ce ei nu au si nici nu vor avea vreodata. Poate tocmai pentru ca, in loc sa se preocupe de propria crestere, de propria viata, preocuparea lor principala consta in denigrarea celor din jurul lor, a celor care au reusit.
Din pacate, e un fenomen general. Dar mult, foarte mult amplificat pe plaiurile mioritice…

Status Facebook - 16 Septembrie 2012

Dragos Savulescu — Sun, 16 Sep 2012 15:24:54 +0000

Am realizat zilele astea cat de grava si periculoasa e rutina. Si cum duce ea la plafonare. Si cat de multi oameni se lovesc de problema asta. Datorita jobului pe care il au, sau datorita lipselor, sau datorita comoditatii, sau datorita neputintei de a iesi din ea. Sau pur si simplu datorita unui stil de viata care ramane acelasi foarte mult timp. Ea merge mana in mana cu lipsa dorintei sau capacitatii de evolutie, cu lipsa acumularilor culturale, educationale sau de stil. Cu lipsa noilor aspiratii. Apare apoi plictiseala. De tine, de viata ta, de partener. Si a partenerului de tine, ca si de viata in comun. Rutina si plafonarea omoara individul si cuplul. Si asta cu atat mai mult cu cat doar unul din parteneri isi doreste sa creasca, sa se schimbe, sa evolueze. Si reuseste sa o si faca efectiv.
Toti oamenii sunt deci datori sa se schimbe. In bine. Sa isi schimbe viata continuu. Sa evolueze. Pe cat mai multe planuri. Si sa nu uite asta nici macar un moment…

Status Facebook - 10 Septembrie 2012

Dragos Savulescu — Mon, 10 Sep 2012 15:22:34 +0000

Perfect constient ca o sa creez dispute sau o sa atrag antipatii, ma preocupa un set de intrebari care, desi ar putea fi rezumat la o singura intrebare retorica, o sa il adresez totusi doamnelor acum in direct pe facebook: Oare ce are o femeie in cap atunci cand ajunge sa se dea unui barbat, apoi altuia, apoi altuia, apoi altuia, etc, etc,etc,etc…? Nu realizeaza absolut deloc faptul ca, de fapt nivelul ei moral, social, al calitatii ei intrinseci, scade direct proportional cu numarul iubitilor pe care i-a avut? Oare nu realizeaza ca de fapt se pierde total ca apreciere si interes real in fata barbatului demn si exigent? Chiar nu e limpede ca de cand lumea, dar mai ales in ziua de azi, a devenit o reala virtute a femeii sa se daruiasca la cat mai putini barbati? Din punctul meu de vedere, realitatea e dezolanta… Sau poate eu am o problema de intelegere si nu ar trebui sa realizez hilarul din spusele tatalui unui bun prieten despre o femeie care a avut multi barbati: “Nu, nu e o femeie usoara, nu a avut noroc saraca…”