Ce trist e sa crezi in existenta unui ideal de persoana, sa fii sigur ca exista, sa te bucuri pentru asta si sa vezi totul special, sa amplifici si sa perfectionezi totul in propria imaginatie, mai ales cand totul in jur e comun; iar apoi sa intelegi intr-o zi ca de fapt acel ideal nu exista; a fost doar un iz, un miros, un vis, o iluzie, ca e atat de departe de ce ai crezut, ca a existat odata doar in imaginatia ta. Sa vrei sa reintri in acel vis, dar sa nu mai poti, pentru ca ai devenit prea treaz, prea constient si prea ancorat in realitate..
Doar un alt gand. Nb.
Mai multe ...
Ce ciudat e sa observi lucruri profunde... apoi sa vrei sa le impartasesti cuiva... apoi sa realizezi ca de fapt nu ai cui, pentru ca nu vor fi intelese, iar oamenii sunt mult prea ocupati cu nimicurile de zi cu zi, pentru a da acestora atentia pe care de fapt o merita. Si nici macar sa nu ai cand sa le spui, pentru ca timpul trece cu o viteza incredibila si nu ai timp sa faci mare lucru, cu atat mai putin sa comunici cu cel de langa tine. Iar apoi sa intelegi ca nici nu ai de ce sa faci asta, pentru ca oamenii sunt mult prea ocupati ''sa traiasca clipa'' decat sa inteleaga profunzimea vietii...
Iar...
Mai multe ...
How strange it is to observe deep things ... and then to want to share them with someone ... then to realize there is nobody to share them to, because they will not be understood, and people are too busy with their daily odds and ends to give them the attention they actually deserve. It is strange to not even have time to tell them, because time passes by with incredible speed and you do not have time to do many things, much less to communicate with one near you. And then to understand that you don’t even have to do it, because people are too busy 'to live the moment' than to understand the depth...
Mai multe ...
