M-am nascut si am copilarit in Romania, in Bucuresti. Am avut sansa si ghinionul sa imi petrec o parte din viata inainte de Revolutie. Sansa – pentru ca in acea vreme, cu toate neajunsurile si proverbialele lipsuri – oamenii erau mai curati, mai credinciosi si mai buni. Existau intelectuali autentici – pe care azi, greu ai ocazia sa ii mai intalnesti sau sa ii mai remarci – inca necorupti de sistem si de atractia banilor. Valorile erau apreciate, educatia era mai solida, principiile de viata existau cu adevarat si erau si respectate. Materialismul era aproape insesizabil , iar gandirea si existenta oamenilor nu erau afectate atat de crunt de acest flagel. Ghinionul existentei in perioada comunista consta in dificultatile si ororile specifice acelui regim.

Parintii mei de profesie ingineri, au fost o viata angajati la stat, castigand echivalentul a 100$ pe luna. Cu toate acestea, mi-au asigurat un trai decent si m-am bucurat de o copilarie perfecta. Cred ca si o educatie pe masura. Lor le datorez enorm. In discursul cu ocazia castigarii Oscarului, regizorul italian Roberto Benigni multumea parintilor pentru cel mai mare dar pe care acestia i l-au facut – saracia!! Nu, nu am castigat Oscarul si nici nu mi-a lipsit nimic, dar ati inteles ideea… Am fost permanent impins in viata de dorinta si ambitia de a-mi depasi conditia, de a accede acele culmi care pareau de neatins. Acest impuls a fost determinant pentru intreaga mea viata.

Premiant in scoala generala, desi nu eram genul tocilar( ba din contra) si olimpic la lb romana si matematica, am absolvit unul dintre cele mai bune licee din Bucuresti – de matematica-fizica. Am studii superioare economice si juridice.

Fire sportiva si cu personalitate inca de copil, la gradinita eram simpatia educatoarelor. Nu mai stiu ce le spuneam, dar deseori ma luau la ele acasa. In scoala eram foarte bun la fotbal, dar eram si lider al clasei. Pana in clasa a 8-a, eram recunoscut ca ”cel mai bun la bataie’’.(sic!) La 12 ani obtineam o categorie importanta la sah, succes urmat de cateva premii scolare in domeniu. In scoala jucam deseori sah cu unii profesori, avand astfel un statut privilegiat. Pana la majorat am facut si tenis de masa de performanta, cu rezultate notabile.

Dupa revolutie am inceput sa ma specializez in afaceri imobiliare. Am inceput ca agent imobiliar si mi-am deschis propria firma. Munceam, mergeam in paralel si la facultate, dar ma si distram din plin. Nu mi-au scapat prea multe din cele ce se intamplau in viata de noapte a Bucurestiului. Am trait experiente in zona asta, care m-au ajutat din plin mai tarziu. Voi scrie candva despre asta.

Am muncit extrem de mult, timp de foarte multi ani, de luni dimineata pana duminica seara. Extrem de mult stres si extrem de mare consum psihic. Succesul in afaceri a fost insa notabil, atingand un nivel important. Am activat in domeniul imobiliar, al valorilor mobiliare, presei, domeniul juridic, sport. Timp de 8 ani am fost actionar al Clubului Dinamo si aproape 2 ani Presedinte delegat. Experiente interesante, activitate specifica domeniului fotbalistic, dar si business-ului. O perioada care mi-a adus o notorietate in Romania, cu plusurile si minusurile inerente.

Desi am ramas activ in zona de business, am iesit complet din domeniul sportului. Motivele tin in principal de caracteristicile mediului fotbalistic, ce nu ma prea reprezenta. Probabil sortii, dar si propria maturizare psihologica, au facut ca ulterior sa imi schimb complet modul de a vedea si a-mi trai viata. Si sunt extrem de fericit pentru asta. Am abordat – initial in joaca – un domeniu extrem de diferit, care a ajuns sa reprezinte in timp principalul domeniu de activitate si de interes – industria filmului. In prezent, in afara de anumite business-uri ramase, imi desfasor activitatea ca producator de film si actor. Urmatoarele tinte vizate in domeniul filmului sunt scenariul si regia.

Sunt un perfectionist, lucru care poate fi o mare calitate sau un mare defect. Nu stiu inca, urmeaza ca viata sa imi arate. Pentru ca mentalul imi cere ca absolut tot ce fac trebuie sa fie la cel mai inalt nivel. In situatia in care acest lucru nu e posibil, prefer sa renunt decat sa accept mediocritatea. Este un aspect care ma defineste in mod esential. In plus, consider ca mi-am definitivat principiile morale, fara de care nu pot intelege existenta.

Fara a spune vorbe mari, sunt genul de persoana care apreciaza un om absolut exclusiv dupa calitatile mentale sau sufletesti pe care le are. Ma bucur enorm ca am reusit sa imi permit luxul de a nu ma mai interesa nivelul social sau financiar ca si criteriu de selectare a persoanelor cu care imi petrec timpul. Putinii prieteni reali pe care ii am au un ridicat nivel sufletesc si intelectual.

Am defecte destule. Sunt constient de ele si lucrez permanent la evolutia personala. E chiar un mod de viata, care ma defineste. In timp, la fel de constient am devenit insa ca nu exista perfectiune in aceasta lume, fapt care mi-a conferit acceptare, incredere si relaxare.

Ma bucur cand ajut oameni si am descoperit singur cat de mare este satisfactia si multumirea traita atunci cand oferi ajutor celui ce are nevoie disperata. Am inteles cat de mult poti castiga in viata prin corectitudine, cuvant si seriozitate. Din pacate, putini au inteles asta in ziua de azi.

Consider ca am ajuns la un nivel de maturitate, experienta si intelegere corecta a vietii. Mi-am format propriul concept asupra vietii bazat pe experiente, cunostinte acumulate si o forma incipienta de revelatie, ce consta de fapt in limpezirea gandirii. Educatia, experientele personale, viata de pana acum, cunoasterea atator oameni din absolut toate mediile si nivelele sociale, trairea atator situatii de cele mai diverse tipuri au avut un rol decisiv. In timp, am aflat si am luat act de experientele altora, din care am tras de asemenea concluzii importante. Am avut sansa sa accesez extrem de multe si diferite medii sociale. Am inteles si am tras astfel propriile concluzii despre psihologia umana. In afara de toate acestea, mi-am marit si imi maresc permanent bagajul de cunostinte. In plus fata de tot ce presupune viata de zi cu zi, am abordat diverse stiinte care ma pasioneaza si care m-au ajutat sa ajung la – zic eu – o forma mai adanca de intelegere a lucrurilor: astronomie, fizica cuantica, psihologie, filozofie, religie, ezoterism. Nu pot pretinde ca am ajuns la cunostinte profunde, alocand un timp probabil nu suficient pentru studiu, dar consider ca am reusit sa imi insusesc si chiar sa aprofundez multe din cunostintele de baza din fiecare dintre ele.

Ei bine, avand sansa sa trec prin atatea situatii si experiente, avand deschiderea si chiar pasiunea de a aborda asemenea stiinte si elemente ale cunoasterii si avand poate inca ceva ce vine din interior si care tine de modul in care gandesc si simt, am ajuns la anumite concluzii. Despre existenta, despre oameni, despre importanta valorilor spirituale, despre rostul si rolul nostru in aceasta viata, despre societate, etc. Multe dintre concluziile la care am ajuns insa, ies din pacate mult din modul modern si pragmatic de abordare a vietii. Si asta, pentru ca pun in prim plan adevaratele valori – cele spirituale, in totala antiteza cu modul radical materialist de abordare a vietii de catre omul contemporan. Sunt concluzii care pun la zid micimea si ingustimea vietii materiale in comparatie cu valorile si evolutia spirituala, dar si care aduc argumente in favoarea unor calitati umane nobile: bunatatea, altruismul, dragostea, demnitatea, curatenia morala, etc.

In afara insa de concluzii, au aparut extrem de multe intrebari. Sunt intrebari pe care oamenii, in valtoarea vietii mici, neimportante si materiale pe care o duc, nu mai au timp sa si le puna. Extrem de putini o fac, iar si mai putini ajung sa se preocupe in a cauta raspunsuri. Sigur, nu sunt doar intrebari. Sunt Mari Intrebari: Cine suntem? Cum am aparut si care ne e rostul pe acest pamant? Viata are vreun sens sau e doar o intamplare? Vom exista si dupa moartea materiala? Si daca da, sub ce forma si unde? Exista Universuri paralele? Avem suflet? Ne vom reincarna, ca urmare a evolutiei sau involutiei spirituale? Si daca da, unde? Si sub ce forma? Cum s-a creat Universul si Cine l-a creat? Ceea ce traim e realitate sau doar un vis? Noi ne cream propria realitate? Noi suntem condusi doar de propriul creier sau si de spirit? Ce e Viata si Cine a creat-o? Ce e Moartea? Exista sau nu destin? etc.

Astazi, desi implicat in activitatile sociale si profesionale despre care am amintit mai sus, aloc un timp considerabil studiului, incercand sa imi raspund la cat mai multe din intrebarile enumerate. Raspunsurile, chiar daca incomplete si insuficient cristalizate, dar la care ajung multi din cei ce urmeaza calea cunoasterii, au ajuns sa faca parte azi din principiile mele de viata si vor constitui multe din subiectele despre care voi scrie.

3 citate pe care le consider reprezentative:

1.”Cand fac bine, ma simt bine. Cand fac rau, ma simt rau. Asta e religia mea.” Abraham Lincoln

2.”Noi, cu totii, ne balacim in noroi, dar unii dintre noi privesc la stele.” Oscar Wilde

3.”Nu e usor sa traiesti dupa moarte. Uneori trebuie sa cheltuiesti pentru asta o viata intreaga.’’ Stanislaw Jerzy Lec