Status Facebook - 16 Decembrie 2014

Vreau sa completez o idee pe care am expus-o recent in legatura cu pierderea timpului. Pierderea timpului se intampla de fapt atunci cand omul este ocupat cu lucrurile simple, absolut neimportante, fara niciun efect evolutiv pe plan personal, social, spiritual, etc. Pentru ca acea ocupare a timpului cu nimicuri ocupa de fapt creierul, capacitatea lui creatoare si evolutiva. In plus, il si oboseste inutil. Este de o mie de ori de preferat a nu face realmente nimic si a nu te gandi realmente la nimic, pentru ca de fapt acest lucru va rezolva doua probleme: Prima, creierul se va odihni cu adevarat si va putea da un alt randament dupa odihna. Golirea creierului de probleme si ganduri nu numai ca relaxeaza, dar este de fapt o forma incipienta de meditatie. A doua, atunci cand nu se focuseaza catre nimic, creierul uman va emite mult mai limpede ganduri (circa 60.000 pe zi) care se vor indrepta catre lucruri din trecut, probleme ramase nerezolvate in mintea noastra, va gasi explicatii la multe procese care s-au intamplat sau se intampla si nu in ultimul rand se va indrepta instinctual catre zona spirituala, devenind mult mai capabil sa produca forme de revelatie avand la baza informatiile si trairile stocate.
In concluzie, pierderea timpului inseamna de fapt ocuparea timpului cu nimicuri. Este cea mai grava afectare pe care o putem produce procesului nostru evolutiv. A nu face efectiv nimic si a nu te gandi efectiv la nimic inseamna de fapt extrem de mult. Poate insemna chiar acel ‘ceva’ de care avem nevoie uneori in procesul creatiei si al revelatiei. E doar un alt gand. Nb.