Am citit acest articol. Am fost complet de acord. Am zambit aproband ideea pe care acesta a fost construit, aceea ca putem schimba lumea fiind mai buni, apoi am incercat sa dorm. Spun am incercat, deoarece, ceva din ceea ce am citit nu m-a lasat. Nu am putut sa nu ma gandesc in profunzime la ce ai scris. Am inceput sa caut informatii despre femei puternice, barbati puternici, sotii, femei frumoase, femei urate, ONG-uri, ce inseamna frumusetea etc.
Apoi m-am gandit ca, daca acest articol a fost scris pentru a ne trezi constiinta, pentru a ne indemna sa descoperim bucuria imensa pe care o simti cand stii ca ai ajutat pe cineva, atunci poate ca ar trebui adresat tuturor femeilor.
Cred ca ai gresit cand te-ai adresat numai femeilor frumoase.
In prima parte a articolului, puteai folosi simplu “femeia” in loc de “femeia frumoasa” si nicio afirmatie nu isi pierdea veridicitatea.
Pentru ca, in opinia mea, toate femeile detin o putere fantastica asupra barbatului. Asupra barbatului care le iubeste. Indiferent daca sunt foarte frumoase, mai putin frumoase, etc. Si nu numai barbatii cu adevarat puternici pot schimba lumea. Asa cum ai spus-o si tu, acestia sunt cativa. Pentru a schimba lumea este nevoie de noi toti.
Totodata, fiind putini barbatii cu adevarat bogati, puternici si influenti, si femeile foarte, foarte frumoase care ajung sa le fie alaturi sunt putine. Si poate nu sunt toate afectate de probleme ca rata mortalitatii infantile din Africa sau cea a abandonului din Romania.
Ador femeile frumoase si apreciez barbatii puternici, dar oare este o idee buna sa speram ca ei vor schimba lumea? Ca o vor face mai buna?
Asa ca, ma intreb, de ce nu ai adresa acest articol tuturor femeilor? Acelora care iubesc, care sunt altruiste, care au descoperit ca a ajuta pe cei in nevoie este cel mai bun lucru pe care il poti face pt tine. Pentru ca indiferent la ce nivel esti, ai puterea sa ajuti.Traim intr-o lume in care poti salva o viata si cu 1000 de RON, nu neaparat 1 milion de euro. Indiferent cat esti de bogat, exista cineva mai bogat si cineva mai sarac decat tine. Nici cel mai bogat om din lume nu este acelasi in fiecare an.
Chiar daca oferi mancare unei familii nevoiase, tratament unui bolnav, o pereche de adidasi unui om descult sau 2 milioane de euro, satisfactia ca ai facut un bine este aceeasi. Multumirea de sine este aceeasi. Sunt de acord ca rezultatul, nu. Dar multi oameni facand cate un bine mic sunt egali unui om care face un bine urias. Si mai este vorba aceea care spune ca, decat sa ceri 1 milion de dolari unui singur om, mai bine ceri cate 1 dolar unui milion de persoane.
Cred ca o femeie normala, nu cea mai frumoasa, care si-a convins sotul, poate nu atat de puternic si influent, sa aduca cativa copii de la orfelinat la masa de Paste, merita aceeasi apreciere enorma ca femeia foarte frumoasa care a convins barbatul puternic sa doneze o uriasa suma de bani. Efortul facut de aceste doua femei este identic. Iar frumusetea paleste in fata bunatatii.
In plus, cred ca, adresandu-te in prima parte a articolului, numai femeilor frumoase, cele care ajung sa il citeasca dar nu se regasesc in aceasta categorie (nu pt ca nu ar fi, ci pentru ca este greu sa gasesti o femeie complet constienta si multumita de frumusetea sa), ajung sa piarda din esenta acestuia.
Cam acesta este gandul care nu m-a lasat sa dorm pana ce nu l-am scris.
Dar repet, este doar un gand..

Iti doresc sa ai o zi frumoasa,
M.

referitor la fondul articolului, nu cred ca tine neaparat de o situatie financiara favorabila…imi aduc aminte ca in urma cu 20 de ani, ne lua mama sa ducem pachete la un azil de batrani de pe langa targul Vitan. Copil fiind nu pricepeam de ce facem asta, avand in vedere ca nici noi nu eram niste “instariti”.
Multi ani mai tarziu, cand universul a tinut cu mine si m-am trezit favorizata de astre, m-am gandit ca trebuie sa fac si eu ceva pentru univers (s-au cum zice mama …”sa-mi dau zeciuiala” :) ). Zis si facut!
Si cum ma indreptam eu spre un loc anume, plina de incantare si multumire sufleteasca, la un semafor… un om in carje, schiop de`un picior, imi cerea bani. Decat sa-i dau 5 lei, mai bine sa-i dau un pachet din cele pregatite special, ma gandesc.
L-a luat, l-a studiat prin punga usor transparenta si l-a vandut unor pusti, dintr-un Logan, pe 10 lei.
Totul intr-un minut…la semafor!
Nu vreau sa spun cat mi-a umbrit si mi-a taiat elanul intamplarea aceea, in fond aveam doar 25 de ani, dar m-a urmarit mult timp secventa respectiva si mi-a trecut tarziu …tarziu, cand am aflat ca mama (“saraca” mama:) ….) mergea in fiecare miercuri din Vitan pana in zona 2 Cocosi la un azil de batrani; iar intr-un an de Pasti, cand evident tot politicianul si vedetismul iese la rampa (de parca doar de Pasti si de Craciun exista oameni cu nevoi si probleme), la poarta azilului respectiv… a poposit intocmai Iliescu.
Doar ca, directoarea azilului l-a tinut frumos la usa, cu tot cu garzi de corp si alti afiliati, rugandu-l sa astepte…. pana isi termina mama si prietenele ei, vizita din fiecare miercuri.

Multumesc de articol :)

oportunitatile sunt cele care dau puutere femeiii

Asa e Miruna, facebook-ul are rol de entertainment si nu numai. Eu doar am aratat cum este el in realitate, din perspectiva mea. Are un rol pozitiv categoric, ca si un rol negativ. Si cum am scris si in articol, cred ca ne ajuta mult la pierderea timpului. Pentru unii si in anumite situatii, nici asta nu e neaparat rau… Pentru altii e astfel un rau enorm. Si un drog. Sigur, ar mai fi multe de spus..
Ai multe ganduri frumoase. Si nostalgii.. ;)