Status Facebook - 24 Februarie 2015

Un om nu este niciodata fericit, ci isi petrece intreaga viata straduindu-se sa obtina ceva ce crede ca il va face fericit; isi atinge rareori obiectivul, iar atunci cand o face nu obtine decat o mare dezamagire: starea de fericire nu tine decat o clipa. Alergand dupa fericire ajunge in timp doar o epava, iar atunci nici nu mai conteaza cat a fost de fericit sau nefericit. Fericirea lui nu a fost niciodata mai mult decat o clipa, care a disparut mereu. Mai mult decat atat, realizeaza atingerea acestei stari mult prea tarziu, cand deja starea respectiva a trecut.

Oamenii in general percep starea de fericire dupa ce au realizat anumite lucruri materiale, sau atunci cand simt anumite satisfactii psihologice, sentimentale sau chiar fizice, determinate in principal de eliberarea de endorfine. Pornind de la ideea evidenta ca starea de fericire este o stare generata de fapt de propria minte, de propriul creier prin propriile senzatii si trairi, atunci orice om poate fi capabil sa atinga starea de fericire prin exercitiul mintii, din interior. In consecinta, la modul cel putin teoretic, mintea umana este capabila sa se seteze singura pe modul de traire la un nivel al simtirii foarte ridicat, compatibil cu starea pe care noi o numim ‘fericire’. Suntem in stare de a fi fericiti si de a percepe starea de fericire focusandu-ne doar pe aceasta idee, exersand, autosugestionandu-ne, interpretand toate informatiile, fara a depinde de fapt de absolut nimic din exterior.

Pare ca pentru a atinge starea de fericire cel mai important lucru este de fapt antrenarea mintii in acest sens.